RODDOR

Prima zi la grădiniță

Urma să vină și această zi. Mereu părea departe până în ziua în care s-a apropiat atât de tare încât a devenit realitate. Adică azi, 26 aprilie 2017. Azi a fost prima zi de grădinită a Francescăi. Dupa 2 ani, 6 luni și 9 zile în care universul ei am fost doar eu (eu și tatăl ei)…azi a trebuit să o îmbrățisez și să o las la gradiniță. Știa ca mă voi întoarce. Povestisem atât de mult despre asta. Și totuși îmbratisarea ei strânsă m-ar fi facut sa o iau acasă dacă nu aș fi știut ca rămâne pe maini cu adevarat bune și iubitoare.  Ne-am îmbratisat la poarta grădinitei și cum lacrimile nu conteneau să curgă iar brațele să se desprindă din încleștare, a intervenit educatoarea cu care agreasem în prealabil pașii ce au urmat.

Louise (una dintre educatoare) a intrat in viața și poveștile noastre, luni, cu doua zile mai devreme decât începerea grădiniței. Ne-a vizitat acasă pentru a vedea mediul in care se dezvoltă Francesca, iar Francesca sa știe la rândul ei că atunci cand o va lăsa mami la grădiniță, Louise va fi acolo și o va ghida. Va fi o față cunoscută și un nume în jurul caruia noi zilele astea am tot țesut povești. Toate pentru o trecere cu blândețe intr-o noua etapa, cunoscând firea sensibila a fetiței noastre și atașamentul mare fată de mine.

Căutările au început acum câteva luni. Așa am găsit locul în care noi părinții am simțit că acela ar fi unul potrivit pentru ea. Este o grădinița Montessori. Personalul ne-a inspirat de la prima vizită, astfel încât am ales ca ea să mearga acolo dupa varsta de 2 ani și jumătate. Care de altfel este și varsta minima de acceptare. Adesea copii incep de la 3 ani. Programul va fi unul scurt pentru Francesca, 2 ore pe zi, 4 zile pe săptamână. Începând cu o ora si adaugând progresiv câte 15 minute, dacă copilul se simte confortabil cu noile schimbări din viata sa.

Astfel încat azi a fost prima zi, prima oră la grădiniță. După cum bine l-a numit soțul meu :”moment istoric pentru familia noastră”. După gânduri și scenarii multe, ziua a fost un succes neașteptat. Emoțiile cele mai mari le-am trăit eu. Lacrimile cele mai multe tot eu le-am vărsat. Modul în care a decurs prima zi a fost o surpriză mare, desigur mult dorită.

Să revin la momentul îmbrațișarii de la poarta grădiniței. Louise mi-a zis că o va lua pe Francesca din brațele mele și va intra cu ea, iar eu nu prea am putut să mai articulez nimic căci ma opreau lacrimile. Am încuviințat din cap și am apucat să fac semn să mă sune în caz ca Francesca nu se va liniști în absența mea. Și plângând am mers pâna la prima străduță la dreapta și am stat acolo cuminte, cu ochii in lacrimi si privirea ațintită in telefon, așteptând un semn de la ei. În nici 5 minute m-a sunat cineva de acolo să imi spună că Francesca nu a plâns mai mult de 5 secunde și ca a început să exploreze curtea și că se joacă. Să stau liniștită că totul decurge foarte bine și ca ne vedem intr-o ora.

Cum? Atât? Nu plânge încă după mine? Chiar explorează? Fară să întrebe de mami? Chiar se joacă?

Ei da, așa a fost. Eu nu am plecat însă din zonă. Am dat târcoale pe acolo ca o leoaică, dar nu m-am îndepărtat mai mult de o străduță.

Mă bucuram ca nu a fost necesar sa mă întorc. Mi se parea incredibil ca desparțirea s-a produs deja. Că eu sunt aici și ea e acolo. Mă înțelege orice părinte care a trecut prin asta, fără să mai folosesc eu multe cuvinte.

În aceasta ora am lăsat scris și tatălui ei povestea. Ne-am încurajat că va fi bine. Probabil niciunul dintre noi nebănuind cât de bine. Am facut un buchețel mic de flori albe pe care i l-am oferit când ne-am reîntâlnit si am impartașit asta cu voi:  „Aștept să-mi iau oDORașul după prima zi de grădiniță. După prima oră în care eu, mămica ei, nu am fost cu ea. I-am pregătit și-un mic buchețel de flori, de drag, de dor, de iubire, de lacrimi, de bucurie, de recunoștință. Abia aștept să-mi strâng iarăși puiul la piept. Să știe și să vadă că mama ei se întoarce mereu. Cu iubire. E pentru ea acolo, mereu❤️ #primazidegrădinită #2y6m #freespirit #RODDOR”

Așa a trecut ora de parca nu ar fi fost. Și m-am apropiat de gardul gradiniței cu micuțul buchețel de flori in mână. Era în curte. Nu știu ce făcea exact dar s-a bucurat să mă revadă prin gard. Ochii ei sclipeau ca doua steluțe scânteietoare, în timp ce ai mei s-au umezit instantaneu. Poarta s-a deschis. Brațele mele au îmbrațișat cel mai gingaș sufletel de pe planetă. S-a bucurat mult de floricele ce i le adunasem într-un buchețel, din gardurile vii pe lângă care mă plimbasem…asteptând.
Louise mi-a zis cat de multe facuse puiul meu în tot acest timp, cum observase copilașii, udase plantuțele din ghivece, iși pusese o șapcă de politai pe cap și câte și mai câte… Era parcă și ea mirata, de mine nu mai zic nimic, abia mă abtineam să nu plâng mai tare. Așa, drept descărcare a emoțiilor.

Am plecat apoi cu minunița de mână. I-am mai dat o îmbrățișare în capătul străzii și i-am zis cât de mult o iubesc. Și-am continuat drumul. Ea c-o mâna mă ținea pe mine și cu cealaltă micuțul buchețel de flori. Așa mergând am depănat povești de la prima zi la grădiniță. Iubitul meu oDORaș.

Apoi seara am rememorat povestea și lacrimile împreuna cu daddy al ei.

Mâine e o nouă zi la grădinită.

Și 15 minute în plus.

Pentru o ora și 15 minute cred că am să merg la o distanță de doua străzi depărtare.

Dar am să mă întorc punctual pentru o nouă îmbrățișare.

 

p.s. Imi cer scuze pentru orice greseala de redactare sau continut. Sunt inca invaluita in emotiile acestui nou inceput.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: