RODDOR

Alăptarea

 

Ma numesc Georgiana si sunt dependenta de alaptat!

IMG_5835

*cel mai minunat loc unde am alaptat, undeva in Scotia

Alaptarea a fost cea de-a doua mea mare dorinta, dupa nasterea complet naturala (despre care puteti citi aici). Era cam singura tema anterioara nasterii la care ma gandeam in timpul sarcinii, caci de altfel imi pusesem toata energia pentru a naste asa cum visam. De multe ori imi zicea sotul meu sa aloc timp si altor teme in afara de nastere, ca o sa vina bebelusa acasa si nu o sa stim ce sa facem cu ea. Eu insa visam deja cum o s-o alaptez, desi fiind primul copilas, habar nu aveam cum sta treaba cu alaptatul. Decat in teorie. Dar eu imi imaginam, vizualizam scena aia duioasa cu bebelusa la piept. Ea sugand linistita, cu fetisoara calma, miscand ritmic din falcutele micute…eu privind minunea, ca si cum minune mai mare pe lume n-ar fi. Si chiar nu este.

Bine, bine, dar cum a fost in realitate, fix dupa nastere? E clar, nu ca in filmele americane, ba chiar fix pe dos. La noi cel putin. Bebe nu urla din toti rarunchii, ci era calma si senina. Nu era curata si pufoasa ci micuta si plina de vernix. Nu sugea la piept cu patos, din prima clipa, ci…

Inceputul alaptarii la noi a fost unul mai anevoios. Nadajduiesc ca povestea mea, nefardata si necosmetizata, te va ajuta si pe tine cand intrebari, temeri si nelinisti vor plana peste tine, dorinta ta cea mai mare fiind de ati alapta puisorul dar ceva nu merge chiar asa de usor si natural din prima clipa. Asa cum poate te-ai fi asteptat, cum si eu la randul meu m-am asteptat. Am reusit sa trec peste startul anevoios in ale alaptatului si asta ma bucura nespus. As vrea sa stiu ca si tu o sa reusesti sa te bucuri de minunea alaptatului impreuna cu pruncusorul tau, 6 luni exclusiv, primii doi ani de viata … si apoi cum va simti fiecare.

De beneficiile fizice si emotionale ale alaptarii , atat pentru bebelus cat si pentru mamica , nu o sa scriu eu acum. Sunt multe articole si carti care trateaza atat de complet si frumos tema. Cred ca mai mult in acest moment, conteaza experienta noastra in ale alaptarii, ce probleme am intampinat la inceput si cat de minunata a devenit apoi alaptarea, atat de minunata pe cat este si astazi. Doar am recunoscut ca-s dependenta de alaptat. Si nu, nu vreau sa ma tratez  🙂

Dupa nasterea naturala, recuperarea a fost foarte buna si rapida, astfel incat ma simteam deja pregatita sa intru in rolul de mamica cu norma intreaga, deja de a doua zi cand ne doream externarea si sa ajungem acasa cu bobocelul asta micut care avea sa ne schimbe complet viata. Ceva insa ne-a tinut pe loc, dorind sa mai petrecem inca o zi in spital. Alaptarea nu era asa cum ne imaginasem. Francesca era genul ala de bebelus somnoros, atat de somnoroasa era incat trebuia sa o stimulam cumva ca sa o trezim pentru a suge. Suflat aer in perisor (da, ea s-a nascut cu freza aproape facuta, eu eram mai ciufulita, ea era impecabila 🙂 ), mangaiat talpite, manute etc Incercam si noi orice. Cert este ca nu prea ne iesea. Se perindau asistentele pe la noi prin camera, fiecare cu sfaturi, insa cumva la noi nu functiona. Presiunea era mare, ca sa fiu sincera, era enorma. Tot ce-mi doream acum era sa o alaptez. Sanii erau pregatiti, plini de colostru…asteptau numai gurita aia somnoroasa sa se infrupte din ei. Si o zi am tot incercat. Ajunsesem la sfatul unei asistente, sa colectez colostru intr-o seringa. Pic cu pic cu pic pana adunam 1-2 ml, suficienti pentru bebe mic. Pare o solutie simpla, insa pentru o mama a carei hormoni tropaie fara tinta si scop, solutiile astea pot fi chinuitoare. Dar ce nu face o mamica pentru bebelusul ei. Insa nu era sustenabil pe termen lung, sa fim seriosi, bebelusa trebuia sa se hraneasca singura. Asa ca in miez de noapte, a venit o alta asistenta care cred ca a vazut in noi, exact ce eram; doi parinti disperati, o mama foarte dornica sa alapteze. A zis ca ea nu pleaca pana cand nu vede bebelusa sugand. Noua ne-a placut atitudinea, ne-am zambit. Cred ca simteam ca ea, Diane, e salvarea. Femeia nu a vorbit in van. A facut totul cum promisese, la final Francesca era la pieptul meu, sugea de parca abia ne intalnisem pentru prima data, parca abia daduse de gustul colostrului magic…iar noi plangeam de fericire. Stiu, poate suna siropos, dar efectiv asa a fost. Momentul a fost prea emotionant, tensiunea se disipase, lacrimile de fericire curgeau cred ca pe 7 randuri. Primul pas fusese facut.

Apoi…welcome home! Sa vedem cum ne descurcam noi trei…ce zice Francesca de noi doi si noi de ea.

IMG_0094

*primul selfie – cand am ajuns de la spital, acasa

Acasa a inceput o numaratoare obsesiva. Ceva ce nu as mai face, clar. Dar nu as mai face pentru ca acum am experienta. De altfel e pierdere de timp sa-i spui unei proaspete mame sa nu o faca. O va face garantat. Va numara. Totul. Orice…

Asa arata numaratoarea mea, a nostra. La 7 zile de viata ale Francescai, la 2 saptamani, la 3, la o luna.

24.10.2014 : 15+25+14+5+15+17+17+15+20+13+20+15+10=201(la 7 zile)

31.10.2014 : 10+10+10+10+30+11+14+5+13+6+14+10+25=168 (la 14 zile)

7.11.2014 : 20+6+5+9+3+7+18+10+7+7+10+10+6+6+16+15+6+8+7= 176 (la 21 zile)

17.11.2014 : 10+7+3+5+8+6+14+6+19+12+7+5+10+9+2+7+6=136 (la o luna)

IMG_8693

*asa arata o pagina din carnetul in care am notat timp de peste o luna, fiecare masa a Francescai…si nu numai 😀

Da, asa arata o zi, un desfasurator in 24 de ore. Toate minutele de alaptare erau trecute la caiet. Nu imi scapa nimic. Era musai sa adun X minute. Urma sa dau cu subsemnatul si nu as fi vrut sa aud ca nu suge suficient, nu ia in greutate conform graficelor si ca e necesar sa suplimentam cu lapte praf. In ritmul asta am monitorizat vreo luna. Aveam mereu carnetul si creionul la purtator. Un ochi la bebelusa si unul pe ceas. Asa am adunat multe minute.

Revenind la inceput… La doua zile dupa terminarea colostrului a venit o abundenta de lapte. Sanii erau mari, plini, foarte plini, durerosi, sensibili. Productia era clar mai mare decat cererea. Fizic nu eram deloc confortabil. In mintea si sufletul meu stiam ca asta imi doresc cel mai mult. Sa o alaptez. Mai strangeam din dinti, mai plangeam…intelegeam ca inceputul la noi e mai greu dar speram ca lucrurile se vor aseza curand. S-au asezat. Azi e minunat!

Am experimentat de doua ori si angorjarea sanilor. Angorjarea sanilor reprezinta o umplere excesiva a acestora cu lapte, cauzata de obicei de un dezechilibru dintre rezerva de lapte si cerintele bebelusului. Asta s-a intamplat in primele zile de alaptat pentru prima data. Iar a doua oara undeva spre trei luni. Ambele dati a fost dureros. Am trecut cu bine peste, cu ajutorul bebelusei. In prealabil am incercat sa masez sanul angorjat la dus, sub apa calda, insa fara rezultat, era prea dureros. Ceea ce m-a ajutat pe mine a fost suptul Francescai. Indelung. Sigur ca ma tot gandeam initial ce sa fac, poate sa cumpar o pompa de san care sa ma ajute. Si asta de preferat repede, sa ma infiintez la usa farmaciei de dimineata, la prima ora. Cand s-au mai potolit insa gandurile ce cautau disperate o solutie de preferat un ”hocus-pocus” care sa rezolve problema ca prin minune, mi-am dat seama ca minunea e chiar acolo si ma va ajuta, ea, copila mea mica. Si asa a fost.

Ce a facut alaptatul mai usor:

1.In prima luna, dupa fiecare supt, am folosit pentru ingrijirea mameloanelor, lanolina. A fost de mare ajutor. Rutina : alaptare, spalarea sanilor cu apa, folosirea lanolinei.

Screen Shot 2016-01-23 at 23.53.562. Maiouri de alaptare. Eu le-am folosit(si le folosesc inca intens) pe astea de la H&M. M-am impacat extraordinar cu ele, is prietenele mele bune 🙂 Nelipsitele. As fi vrut sa mai incerc si altceva, dar nu am avut timp sa caut. Daca ai vreun pont, sa il impartasesti cu mine te rog 😉

Screen Shot 2016-02-08 at 13.49.03

3. Perna de alaptare. Foarte buna pana la un anumit punct cand…cand am descoperit alaptatul in pozitie culcat. Pe lateral. Minunata descoperire! Ma intreb cum ar fi fost sa o descopar mai devreme de doua luni. Ulterior am folosit perna insa ca si suport daca adormea puiutul in brate, apoi cand a inceput sa stea in fundulet, ori o puneam pe burtica cu bratele sprijinite de perna asta iar acum la 15 luni e unul dintre locurile preferate de joaca. Pun perna jos pe covor, la cererea ei desigur, iar in secunda doi ”tup in colacel”.     E haioasa si de distreaza cu asta, deci cumva are viata lunga perna de alaptare. Si e versatila.

(Chicco Boppy Pillow with Velour Slip Cover – Tree of Life … spre marea mea surpriza si bucurie, perna este produsa in Romania. Asa tare m-a incantat ideea incat nu i-am mai taiat eticheta, iar eu sunt acea persoana care taie etichetele de peste tot :))

Screen Shot 2016-01-24 at 01.35.104. Tampoanele pentru sani. Utile, necesare, indispensabile atunci cand laptele abunda in sani. Acum in schimb nu le-as mai utiliza pe acestea de unica folosinta ci reutilizabili, lavabili.

Screen Shot 2016-01-24 at 01.37.16

5. Un sot si un tata in ochii caruia vezi duiosie cand isi priveste copilasul alaptat si care de atatea ori a zis ca e asa o imagine minunata aceasta in care eu o alaptez pe Francesca si ca se bucura atat de mult ca fac asta.

Apoi totul a devenit o rutina frumoasa, duioasa, magica, implinitoare. De 15 luni…

 

Ador sa o alaptez! ♡

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Alăptarea&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: